duminică, noiembrie 15, 2009

Bancul cu cainele dresat

Doi frati aveau un caine foarte dresat si foarte inteligent.
Intr-o zi, unul din frati(cel mai mic) ii da bani cainelui sa mearga sa cumpere un salam, dar sa nu fie asa scump. Merge cainele, asteapta troleul 46, cand vine se urca in el, se coboara peste 3 statii, unde stia el ca este statia de la care ajunge foarte repede pe strada Mihai Eminescu, unde era situat magazinul alimentar.
Dupa ce sta civilizat la coada, cumpara salamul cel mai bun avand in vedere raportul calitate-pret si se intoarce acasa cu restul de bani si cu salamul frumos impachetat.
Cand ajunge acasa insa, fratele celalalt incepe sa-l bata rau de tot pe caine, il injura, smulge parul de pe el, pana cand intervine fratele mai mic:
- De ce bati cainele ma? Tu nu vezi ca ne-a adus salamul cel mai ieftin, ne-a adus restul intreg, ce mai vrei de la el?
- Cum sa nu-l bat? I-am spus sa nu inchida sesiunea de scriere a CD-ului cu Pasarea Colibri inainte sa o salveze.

joi, noiembrie 12, 2009

miercuri, noiembrie 04, 2009

Cristi Gram - lansare de album "State Of Mind"






Cristi Gram, chitaristul formaţiei PHOENIX, va susţine pe 21 noiembrie 2009, la Sala Radio din Bucureşti, concertul "State of mind". Artistul va fi acompaniat în concert de un cvartet de coarde. Concertul va marca şi lansarea albumului- solo Cristi Gram - "State of mind". Biletele se vor pune in curand in vanzare pe blt.ro.
Componenta:

Chitară: Cristi Gram (Phoenix)
Bass: Iulian Vrabete (Holograf)
Violă: Andreea Retegan
Violă: Iulia Răileanu
Violoncel: Mihaela Bădican
Violoncel: Iulia Gheorghe (Tiarra)
Tobe: Ionut Micu
Cu ocazia lansarii noului DVD "Where The Wild Things Are", Cristi Gram va sustine un recital.


duminică, noiembrie 01, 2009

Din nou posta romana in cativa pasi simpli

Am dat tarcoale postei romane cu un obiect pe care am vrut sa-l trimit la Cluj.
Pasul 1

Intru fain frumos la posta, ii arat ghiseistei obiectul si-i marturisesc prin viu grai ca doresc din rasputeri sa trimit chestia la Cluj.
Ghiseista:
- N-o puteti trimite asa! Trebuie pusa intr-o cutie?
Eu:
- Nu aveti la posta o cutie?!
Gandul meu (fara linie de dialog, pt se aude numai in gand, ca de-aia e gand):
"cum dracu/dumnezeu(depinde de cantitatea de nervi pe care o ai ce varianta alegi) astia la posta nu au cutii? ei care trimit zilnic colete."

Pasul 2
Du-te tu, muritorule in slujba ghiseistei si cauta un boutique, un magazin de incaltaminte, cauta prin gunoaie etc.
Zis si facut. Am capatat o cutie dintr-un magazin de incaltaminte, am pus obiectul in ea, am cautat prin niste gramezi cu moloz niste polistiren (scartzaius), am asezat frumos obiectul in cutie si directia posta in speranta ca au ei banda scoci sa lipeasca cutia si sa finalizeze coletul.

Pasul 3 incepe nasol: "Da de unde!"
Am ajuns la posta cu obiect+cutie, insa am fost nevoit sa aflu ca de fapt cutia aia trebuie ambalata intr-o hartie.
Ghiseista:
- Trebuie ambalata in hartie
Eu:
- Nu aveti hartie de impachetat? Eu credeam ca la posta exista asa ceva. Deja vu brutal.
Undeva in gandul meu se petreceau lucruri cumplite, nebanuita, pe care nici chiar eu nu le voi putea povesti nepotilor.
Ghiseista:
-Vedeti ca este o papetarie mai incolo, mergeti si luati o coala de hartie si impachetati cutia. Nu costa mult.
Gandul:
"n-am vreme de economii"

Pasul 4
Cauta tampitule de Neuro o papetarie. In timp ce ma autoindemnam la cautare, am si gasit-o. Am luat hartie, scoci, cu gandul ca pix or avea ei, sa trec adresele victimelor postei romane.
Bucuros, in acelasi timp ce entuziasmul se lupta pt locul I cu fericirea, ma indrept voinic in pasi aprigi spre posta. Sinea interioara imi soptea: "sa vezi ca n-o sa aiba pix, sa vezi ca n-o sa aiba pix", dar eu nu puneam tot la suflet.
Ajung in fata usii postei si hatzesc de ea. Nimic. Orar: 2 reprize, de la nu-stiu-cat pana la ora 13 si de la ora 13 pana la nu-stiu-cat. Ma uit la ceas: 13:17
M-am intors la Scoala de Rock, l-am infasurat in scoci, folosind toata rola de scoci lat mare, l-am invelit in hartie, am scris victimele pe hartie, cu pixul albastru si intr-un final l-am trimis prin Noris, care a avut doua concerte in Bucuresti, unul la Palatul Ghika, fiind invitat special al lui A.G. Weinberger si unul in City Blues, primul sau concert solo in Bucuresti.

Morala: daca ghiciti despre ce obiect este vorba, atunci sigur o sa stiti cu ce m-am dus eu la posta.

Soarta a fost de partea mea si de data asta, asa ca am trimis coletul, impachetat cu

Ne coloram cu totii

Odata cu ingalbenirea rapida a frunzelor copacilor dinspre verde spre ruginiu, o mare parte din populatie este racita. N-am scapat nici eu, desi nici n-am incercat. Am auzit multe variante de tratamente, dintre care, cea mai tare mi s-a parut aia cu dormitul cu sosetele imbibate in tzuica.
Apoi daca umbrela nu iese singura in ploaie, nici ulciorul nu merge singur la apa.

Apropo, am avut parte intre timp si de un urcior la ochiul drept, cum te uiti la mine din spate. Bistos ca am cautat tratamente si pt asta si am gasit astfel cea mai tare definitie a urciorului: " Apare atunci când suntem frustrati si mâniosi pentru cã altcineva nu vrea sã vadã acelasi lucru ca noi.

MESAJUL CORPULUI: Lasã-i pe ceilalti sã fie ei însisi si sã se exprime asa cum gãsesc ei de cuviintã!"

Foarte tare!
Amu ca tat vorbeam de astea, mi-am mai luat o jucarie. Boss RC-50 Loop Station