Lasa intotdeauna loc de "va urma"

Apare la un moment dat ceva care iti confirma ca alegerile pe care le faci sunt cele bune. Deciziile pe care le iei te arunca initial intr-o sala de asteptare, timp in care "numa' stai si cujeti" :)smile emotiAceasta piesa mi-a facut tot anul, a aparut exact in acel moment, mi-a spus exact ce trebuia. Piesa ca piesa, dar oamenii cu care am interactionat apoi in spatele piesei mi-au confirmat inca o data ca ceea ce-ti doresti, atragi. Mesajul piesei este unul optimist, pozitiv. Coincidenta, care niciodata nu e intamplatoare, a facut sa ajung in situatia in care sa si cant piesa pe scena, fix cu acei oameni care iti confirma ca ceea ce cauti, te va gasi pana la urma, te va scoate dintr-un context si te va arunca in altul. Nu stim niciodata cat stam ancorati intr-un context, dar sigur ajungem acolo sa invatam ceva. Cu unii oameni e suficient sa interactionezi cateva minute, ca sa-ti schimbe "filmul". Important e sa lasi intotdeauna loc de "va urma", zambind. ‪#‎tobecontinued‬

Nu neaparat probleme...

In orice ordine de idei, situatia este similara, asa ca nu are rost sa aberam. Exista doua categorii exponential structurate de oameni, care scriu pe retelele de socializare. Unii rai - "heitari", altii ignoranti, care solidarizeaza cu primii, desi ei nu inteleg despre ce e vorba, dar e cool, si altii, dar nu in ultimul rand a doua categorie de personaje care pur si simplu  nu au inteles ce cauta ei acolo, insa sunt nelinistiti ca timpul lor se scurge practic pentru nimic. Oricum, nu despre asta e vorba.
Ce vreau sa zic e ca am observat un fenomen nu neaparat ciudat, dar aparte. Facebook - 2015. Daca postez o poza cu mine (cu sau fara pisici sau caini) oamenii apreciaza. Daca postez o melodie compusa de mine, cu scopul de a amplifica iluzia ca nu am studiat degeaba in toti acesti ani, cand alti copii citeau carti si eu citeam partituri de pian si chitara clasica, observ ca nu este interesant (pentru ei). In ciuda faptului ca nu e bine sa-ti fie ciuda, sa te declari oficial pizmos, acestea fiind sentimente care ar trebui sa existe doar in strafundul suprafetei inconstiente a subconstientului colectiv, am un deranj firesc in legatura cu situatia expusa, dar bineinteles ca e doar perceptia mea despre faptul in sine, realitatea amintindu-mi din nou ca nimic nu e asemanator, in timp ce totul e la fel. Inteleg. Omul e interesat de nou, e normal, te-a auzit o data, te-a urmarit si alta data, stie despre ce e vorba in propozitie, cat sa te mai auda? Te-a etichetat, bine sau rau, te-a adaugat la favorite sau nu si acum urmareste activitatea ta ca om normal, ca pana la urma asta suntem toti.
In imensitatea universala si infinitatea temporala suntem doar niste flash-uri de memorie ale inteligentei cosmice.
Aici se intersecteaza raspunsurile ale caror intrebari nu mai
au sens, cu sensurile multiple ale intrebarilor fara rost. Mi-am explicat - fara certitudini insa - ce se intampla, ramanand tot intr-o zona difuza a concretului. Suntem doar niste individualisti, care ne inchidem in lumea noastra si fara a ne interesa ce fac altii, asteptam in acelasi timp ca pe altii sa-i intereseza ce facem noi.
Concluzia: Multumeste! Apreciaza! Respecta!

Cine are urechi, sa auda!

La fel cum MBS inseamna mamaliga cu branza si smantana, la fel si CNS inseamna ciocan nicovala si scarita. Dar cum e posibil, in numele trompei lui Eustachio, ca aceste trei oscioare sa faca posibila receptarea mesajelor auditive din jur (de ex. injuraturi, poeme dacice, țînțari, muzica proasta a vecinilor, etc)?
In afara de cei care nu sunt spalati in continuare pe creier de TV, multi nu sunt spalati prin urechi, insa toata lumea isi foloseste creierul pt a trage o concluzie dupa ce a auzit/ vazut ceva despre altceva/ altcineva.

Ce te preocupa?

Daca esti preocupat de cinematografie esti cinefil, daca esti preocupat de nou, esti neofil, daca esti preocupat de studiul aerului pe care-l respiram si esti necajit ca argonul se afla in compozitia aerului in procent mult mai mic decat azotul, dar totusi mai mare decat dioxidul de carbon, inseamna ca nu ai avut o copilarie fericita, iar cand ceilalti copii se jucau in jurul tau, tu citeai o carte despre oxigen in timp ce ascultai albumul cu acelasi nume al lui Jean Michel Jarre.
Daca nu esti preocupat de nimic nu vorbim despre tine aici. Inchide pagina asta si intoarce-te la ale tale! Multumesc!
Dar daca nu esti pasionat cat de putin de gramatica limbiii țar-ii un de tra iesti, cu-m te numeș-ti?
Pe baza celor exemplificate mai sus, prin enumerare de la stanga la dreapta, va rog sa-mi raspundeti la o intrebare care ma framanta  de ceva vreme:
Nu e foarte ciudat ca nimic nu se prinde de teflon, dar totusi, teflonul sta prins de tigaie?
Pe tine ce te preocupa?