Jason Becker este, fara nici o exagerare, unul dintre cei mai mari chitaristi rock din toate timpurile. Nascut practic cu instrumentul in mana poate fi auzit atat pe creatii solo, cat si in cadrul duetului Cacophony, cu Marty Friedman, pe doua albume in care maiestria si virtuozitatea dau tonul unui metal-rock de culoare neoclasica. In cele din urma Jason a ajuns membru al trupei lui David Lee Roth cu care a inregistrat albumul „A Lil’ Ain’t Enough” iar in paralel a realizat si cateva scurte filme prin care ii initia si pe altii in tainele instrumentului. Toate acestea... pana sa implineasca 20 de ani. La acea varsta, tanarul muzician a fost diagnosticat cu ALS sau boala lui Lou Gehrig, care, incetul cu incetul, l-a paralizat cu totul. Doctorii i-au mai dat doar cativa ani de trait. Dupa ce a aflat diagnosticul, in timp ce mama sa era daramata, Jason... s-a grabit pentru a nu intarzia la repetitii. Nu a mai putut pleca in turneu cu David Lee Roth caci mainile deja nu il mai ascultau. I se intampla sa cada brusc. A continuat sa compuna cu o clapa pana cand nu si-a mai putut misca decat ochii si buzele, fara insa a fi capabil sa vorbeasca. Tatal sau a inventat un alfabet din miscari ale ochilor si altfel Jason poate comunica mai departe cu cei din jur. Dar, in ciuda pronosticului medicilor, continua sa traiasca. Si sa fie activ, sa compuna, sa dea interviuri (transcrise de cei apropiati), sa-si scrie autobiografia. Despre aceasta lectie pentru noi, cei care putem face orice dar adesea nu facem nimic, despre muzica, spiritualitate si viata in general, am avut privilegiul sa aflu de la insusi cel in cauza... Jason Becker.
citeste aici interviul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu