sâmbătă, ianuarie 31, 2009

Regulamentar = civilizat

De ce oamenii nu circula cu limita de viteza admisa in localitati?
De ce daca nu e cazul, unii soferi claxoneaza excesiv?
De ce bunul simt nu exista la multi soferi in trafic?
De ce trebuie sa accelerezi pe galben cand in mod normal ar trebui sa pui frana?
De ce trebuie sa pornesti de la semafor cand s-a facut rosu la pietoni, dar nu verde la tine?
De ce unii(majoritatea) nu-i respecta pe ceilalti participanti la trafic?
De ce sunt ignorati cei pe 2 roti in trafic?
De ce nu se respecta pietonii si locurile amenajate lor?
De ce trebuie sa se negocieze fiecare regula de circulatie?
De ce se raporteaza toti la drumurile din alte tari, atata timp cat ei circula 98% din viata lor pe drumurile din Romania?
De ce politistii nu fac nimic aspru in privinta asta?
Cand ne civilizam si noi?

Poze din concert

Poze primite de la Noris aci in poza de fata.











Trafic.ro

Fratiucii de la Trafic.ro o dau pe spamuri. Mai mult decat atat. Imi spun ca am si confirmat o efectuare de plata. Is simpatici ei. Au un link de dezabonare, care nu functioneaza. Niste flamanzi. Suma e foarte mica, dar gestul e mizarabil. Nu-i nimic, o sa abandonez ideea de a fi monitorizat de Trafic.ro.

Uita marlanii ca utilizatorii i-au crescut atat de mult. Ca-n Romania.

"Ne cerem scuze pentru eroarea cu link-ul de dezabonare, in mod normal acesta este functional. Se pare insa ca in ultimul newsletter s-a strecurat o eroare in link-ul respectiv la editarea newsletter-ului si de acolo problema de dezabonare. Poti insa sa te dezabonezi usor din contul tau de utilizator trafic.ro sau cand vei primi urmatorul newsletter." Asta e postata aici in data de 2 iulie 2008. Eu nici macar nu m-am abonat la newsletterul lor.

Trafic.ro, nu uitati de unde ati pornit si nu mai umblati cu gainarii. In cuvintele mele: "Nu va trajeti pa cur!"

De azi renunt la serviciile voastre si asa ar trebui sa faca toti, sa vedeti ce sunteti fara utilizatori.

In rest, astea-s frecvente pe la noi, nu-i stres. Le tomnim!

vineri, ianuarie 30, 2009

Critica

Toata lumea critica. Nu prea stie ce critica, de ce critica, dar e un bun antidot impotriva plictiselii.

Cel mai tare ma distreaza cei care critica modul in care se imbraca ceilalti. Se trezesc cativa "stilisti" sa dea ei tonul la moda. Asta nu e rau, dar se cred atat de Dumnezei in treaba asta, incat chiar si ei cred ce vorbesc si ce realizeaza. Nici asta n-ar fi o problema. Nebuni sunt in toate domeniile. Problema e ca ei se imbraca anormal.

Dar sa intram un pic in istoria criticii, sa intelegem exact cum sta treaba.

Locatia: pestera din stanga pesterii vecina cu aceasta, orele IIII:IIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIII(in traducere actuala, 04:25), precum indicau si zgarieturile din pestera de vizavi. Locuitorii pesterii despre care se face subiectul discutiei noastre, nu stiau ce inseamna zgarieturile respective, nici chiar ceasornicul zgarietor nu stia, dar il actualiza la fiecare interval de timp egal cu jumatatea lungimii reflexiei luminii solare, ce se forma misterios in diferite unghiuri pe lacul de langa groapile celor neavuti (cei care nu isi permiteau pestera , isi sapau gropi, imitatie 64% pestera).

Ei consumau mult lapte si peste, in orice ordine, apoi mergeau la vanatoare. Faceau si copii , dar odata cu acest fenomen a inceput si critica, pt ca nu ieseau la fel. Criticau parul lui ala ca nu era cret, organele lui ala ca nu erau la fel si in scurt timp s-a impesterit ideea de critica.

Au inceput sa-si bage unii "stilisti" ai vremii lemne in par, inele din lemne scobite, cercei din pietre, lansand moda pesteriana timpurie. Celorlalti parandu-li-se ciudat, nu-si puneau, asa ca stilistii incepeau sa-i critice: " Ce naspa arata pielea vecinului! Nu se asorteaza cu pestera! Hmmm! Uite-l si pe asta: se vopseste pe piele potrivit atmosferei pesterii, pe cand el locuieste in groapa."

De-acolo incoace, ei de-o parte si oamenii obisnuiti nu de aceeasi parte.

Nu stiu Adam ce critici stilistice avea la frunza Evei, nu ma bag , e o chestiune religioasa.

Despre critica in literatura, arta, literatura artistica sau arta literaturistica, nu comentam acum.

Grija cum va imbracati!

Compunere

Alcatuiti o compunere scurta cu mesaj pozitiv, cu ajutorul expresiilor: "totul e de un trist adanc", "traim in mizerie", "deprimare apasatoare", "sansele sunt minime ca sa iasa ceva bun", "nimic nu merge bine", "nu vreau sa mai traiesc".

Daca reusiti, iesiti in parc si in timp ce alergati cu viteza foarte mare, incercati sa bagti un fir de ata mai groasa intr-o gaura de ac de cusut mai mic.

Nu introduceti bancuri in compunere si... atentie. Chestia cu acul e valabila numai in cazul in care ati recitit compunerea cu scopul de a corecta eventualele greseli.

Cipy

Azi, la un semafor mi-a sarit in ochi o masina cu nr de inmatriculare spate inscriptionat cu "CIPY" pe un fond albastru cu sclipici. Pe fata il avea normal, pe partea stanga lateral nu avea, iar pe partea dreapta imi era imposibil sa ma uit.

... dar de fapt, ce ma bag eu?

joi, ianuarie 29, 2009

marți, ianuarie 27, 2009

Enel

Din intreaga factura de curent nu am putut desprinde niciun nr de telefon util de contact la care sa aflu cum lamuresc o factura problema.
Stimate institutii, un nr de contact pt relatii cu publicul nu strica, poate chiar ajuta.

Oare traim acelasi secol al comunicarii?

Photeaux

Amu daca tat mi-am trantit (aka cumparat) un aparat foto, musai o fo' sa imi tomnesc si-un blog numa cu fotografiile savarsite, ca sa nu amestecam lucrurile. Ca doara nu confundam baia cu bucataria. Lucrurile specifice, in locurile potrivite. (Propozitia ce tocmai s-o gatat nu are predicat.)

Photeaux, la fel ca Neoureaux, respecta aceleasi reguli de pronuntie a lui "eaux".

luni, ianuarie 26, 2009

Arcul de Triumf

Aseara am fost in Arcul de Triumf. Am trecut de zeci, mii, zeci de mii, poate chiar sute de mii pe acolo, dar niciodata nu am crezut ca in Arc se afla ceva. Credeam ca e o constructie de piatra. M-am inselat (eu pe mine - pt ca nu-mi sunt fidel).

E chiar muzeu de istorie in el, arcul ce zace in intersectie, dac-ar putea vorbi...
Sa nu mai vorbim ca am ajuns si pe el, sus, ooo, si tricolorul, o splendoare. Sincer sa fiu, eu as mai schimba culorile alea din cand in cand, ca deja e rutina.

A fost un fel de zilele portilor deschise ale arcului de triumf.

Mishteaux.

duminică, ianuarie 25, 2009

60 de zile?

Prin Bucuresti s-au comis niste parcari gratuite, pe marginea strazii, inscriptionate cu: "Parcarea este gratuita timp de 60 de zile"

La ce se refera oare? De cand incepe treaba? Cand se termina cele 60 de zile, daca nu stim cand incep?

Radem, glumim dar e bine ca exista totusi.

luni, ianuarie 19, 2009

Ştir(b)i de ultimă oră

Datorită mizeriei cauzate de nişte erori domiciliate in sistemul Fereşti Xp, astăzi va avea loc procedeul de curăţare prin radere a intregii fereşti, termenul popular, "obloc" şi inlocuirea ei/lui cu una de inaltă acurateţe. Acum, ştiri despre vreme. Trăim o vreme de izbelişte, mizeria de pe stradă ajungând treptat şi in casele oamenilor.

duminică, ianuarie 18, 2009

Canon EOS 1000D

Pornind de la faptul ca sapuniera din inventar Kodak Easy Share C643 nu imi mai satisfacea poftele de imortalizare nocturna, am hotarat sa imi traznesc un Canon EOS 1000D. "Traznesc", fara nici o legatura cu fenomene ale naturii, inseamna aici "cumpar", sa lamurim, sa nu fie discutii ulterioare ca nu stiu ce.

Fiind in afara domeniului, nu stiam cu ce se mananca fotografia, ce aparat sa-mi traznesc, ce obiectiv, cum sa patrund in modul manual de fotografiere. No asa ca m-am pus pe treaba, am inceput sa caut forumuri, prieteni fotografi, am ajuns sa caut aparate foto si pe strada , in ideea ca cineva nu mai avea nevoie de el si l-a ratacit pe strada cu scopul de a-l gasi altcineva, in cazul de fata eu, care are nevoie de aparat. N-am gasit!

Noroc cu internetul, care iti furnizeaza tot ce informatie vrei (asa am vrut eu sa formulez?!). Am pus semnul intrebarii inaintea semnului exclamarii pt ca mai mult am fost intrebat decat mirat in momentul acela, ceea ce inseamna ca se pune semnul mirarii in fata semnului intrebarii in momentul in care mai mult esti mirat decat intrebat. De asemenea , numai semnul intrebarii cand esti numai intrebat si decat( a-la-Bucuresti) semnul exclamarii cand esti profund si adanc exclamat.

Ce am inteles eu e ca la magazinul F64 gasesti tot ce trebuie.

Din povestile, indemnurile, recomandarile, nerecomandarile celor chestionati atat pe forum cat si nu pe forum, am tras concluzia multipla ca vreau ca aparatul sa-mi indeplineasca bineinteles 3 dorinte, de aceea as fi vrut ca aparatul sa fie auriu, dar nu am gasit in stoc. L-am luat negru. Oricum, cele trei dorinte erau: sa faca poze noaptea, sa i se potriveasca multe obiective, in ideea ca ma prinde microbul si va trebui sa-mi cumpar obiective in functie de situatie si a treia dar nu in ultimul rand, pt ca ordinea asta nu reflecta ordinea reala, ea fiind pur si simplu intamplatoare, haotica si enumerativa, sa aiba culori faine.

Nu prea poti intra pe forumuri, ca acolo te zdrobesc "expertii", daca aparatul pe care vrei sa-l ei nu depaseste 4000 lei e de cacao, multi dintre ei uita ca sunt si incepatori, sau poate chiar amatori. Cine te impiedica sa ai acasa un aparat mai bun, nu cel mai bun?

Imi aduc aminte cand eram mic, tatal meu era fotograf de familie (familia noastra), probele putand fi verificabile, avem acasa vreo 2 sertare pline cu poze si inca unul cu filme. E relativa treaba aici, ca nu am declarat dimensiunea sertarelor. Cand "facea" pozele se incuia in baie pe intunericul rosu si noi nu intelegeam nimic din treaba aia, dar dupa ce lumina cucerea din nou baia, ne identificam pe niste hartii. Minune! Asta inseamna ca am radacini in fotografie.

Digitalul te scuteste de developare.

Concluzia e ca dupa spusele tuturor, trebuia sa investesc foarte mult sa am o "scula" tare. Dar eu, fiind unic, la fel ca toti ceilalti, am luat calea de mijloc, astfel patrunzand in mediocritatea fundamentala.

Ce-i foarte clar e ca deocamdata aparatul asta e mult prea mult peste puterile mele de utilizare, ceea ce ma obliga la studiu artei fotografice. O sa fac un blog dedicat astfel numai fotografiei.

luni, ianuarie 12, 2009

Andrei Rosulescu - Introducere in studiul chitarei electrice

"Introducere în studiul Chitarei electrice" este o metodă de chitară electrică, una din puţinele cărţi -de această natură- publicate în limba română. Va apărea la Editura Muzicală în anul 2009, Bucureşti. Are 142 de pagini şi cuprinde cele mai importante noţiuni de teorie, armonie, tehnică şi improvizaţie necesare oricărui chitarist începător sau intermediar. De asemenea, conţine un CD cu 69 de trak-uri cu diferite exemple şi exerciţii, dar şi 4 dintre piesele autorului.

În curând, cartea se va găsi la toate magazinele M&C Music din România.

Luna de miere - episodu' 2

Si ce daca am avut o luna de miere? Noi am facut o intelegere: fiecare calatorie in doi (ca am hotarat ca toate calatoriile sa inceapa in ziua de 2 a lunii in care plecam) sa fie un nou episod al lunii de miere.
Uite asa, am pornit in 2 ianuarie anul curent intr-o calatorie europeana. Am cumparat niste borcane cu miere, cu sau fara fagure, dar cu ambalaj in conformitate cu standardele europene in vigoare. Destinatiile tinta erau: Budapesta (sa vedem buda de peste pod), Bratislava, Brno, Praga(in 1945 Forţele Aeriene ale SUA au bombardat Praga, ucigând, din greşeală, sute de orăşeni, tinta fusese de fapt Dresda, la 134 km distanţă, asa ca pe Dresda am ales-o si noi ca urmatoare locatie de vizitat), Dresda(capitala landului federal Saxonia), Berlin(aidoma unei insule/enclave aflată complet în interiorul landului federal Brandenburg), Hanovra, Osnabruck, Enschede (atentie!se pronunta mult mai complicat decat se scrie), Amsterdam (sexmuseum, felinarele rosii si coffee shopurile), Almere (i-am vizitat pe Joop si Ana), Utrecht(al carui primar e Aleid Wolfsen), Breda (bre da fain o fost), Brussel (imi aduce aminte de Bruce Lee), St. Quentin (un omagiu adus lui Cuentin Trabantino, carutza noastra din prima luna de miere), Paris (ca am auzit noi ca au niste schele ridicate undeva in oras, parca Aifăl le zice), Strasbourg, Stuttgart (unde exista Neuro Cafe), Munchen (am cautat intr-un magazin Saturn un aparat foto), Salzburg(unde si clanta de la veceu e in forma de Mozart), Viena(ne-am intalnit cu Ovidiu), Budapesta(am impresia ca ma repet), Debrecen (sa-l cautam pe unguru bulan), Valea lui Mihai (nici noi nu stim cum am ajuns acolo), Satu-Mare, Gherla (Fabrica de cribite).

Cum poti face bani in concediu? Simplu. Navigatia iti cere sa te angajezi in fiecare dintre sensurile giratorii, la prima, a doua sau la a cata iesire crede el ca te potrivesti cu datele din siviu. Salariul il negociezi la locul faptei.

Claxoane nu am auzit. Flashuri cu faza lunga nu am pomenit. Fiecare stie ce are de facut si o face civilizat.

Atentie la biciclete in Amsterdam, imi spun eu mie, ca era sa am cateva coaste rupte.
In paralel, la Hotelul Dragului din Predeal, fac niste coaste la gratar cu cartofi cu rozmarin, excelente, de porc.

Am facut poze, dar ele nu descriu nici cat negru sub unghie realitatea. Unghiile sa fie taiate la 0,8mm. Asadar, o singura poza. Am primit-o de la Raluca.

joi, ianuarie 01, 2009