Tot in Gherla. Demult n-am mai simtit mirosurile prajiturilor facute de mama.
Intalnirea cu Trabantul a fost la fel de emotionanta.
Niste sparturi de plastice cauzate de anumite forte mecanice asupra Clio-ului drag mie, mi-au amanat plecarea spre Bucuresti. Asta nu e rau deloc. Aerul de casa e ca acasa, de aceea cred ca i se si spune aer de acasa.
No bine, ma duc ca am de rezolvat niste chestiuni.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu