Fixodent?

Eram pe punctul de a pǎşi in farmacie. Brusc am uitat cum se numeste acel lipici de dinţi dupa care am intrat impreuna cu tatǎl meu sa-l cumparam pt proteza dentara a unuia dintre noi.

Un lapsus puternic ne-a lovit pe amandoi, dinspre sud-est inspre urechea stanga, pt ca asa era pozitionata cladirea farmaciei, inca de la constructia ei. Am uitat denumirea produsului, asa ca , sa nu ne facem de ras si sa căpătăm din mila achitand la casa contravaloarea milei, care reprezenta 2,78 roni, o fâşie de pilule impotriva amneziei partiale de scurta durata, am salvat situatia inaintand hotarat ca un vlăjgan la tejghea cerand:

“Săr’na. Daţi-mi vǎ rog, daca aveti aracet de-acela pt dinţi. Mulţumesc!”

Se observa influenta invatatoarei si a dirigintei, care in orele de specialitate ne invatau formulele de politete si locul lor in context.

Daca prin absurd, ne-am intoarce la subiectul discutiei noastre, ne-am da seama ca am ramas la tejghea, dupa ce am cerut cu cuvintele personale, in formularea lor bruta, lipiciul pt dinti. Ea, vanzatoarea, s-a prins de lapsusul meu si a exclamat mirata:

“Fixodent!”

Atunci tatal meu a recunoscut sonor marca produsului ce il avea si el undeva acasa uitat intr-un colţ pe etajera, timp in care ne-am dat seama ca amnezia a fost de mai putina durata decat ne asteptam.
Mama ne-a asteptat acasa cu vinete, oua umplute, fasole verde cu maioneza – salate/aperitiv, ciorba de cartofi - felul I, iahnie de fasole boabe cu zeama de slanina afumata prajita – felul II, prajitura de nuci cu dulceata de prune – desert.

Dupa ora 16 s-a mai servit o portie de friptura de porc cu cartofi piure, pe la 18 niste cremvuşti, pe la 21 jniţel din piept de pui iar pe la 24 s-a servit tortul, dupa care am cinstit tânăra pereche de miri urandu-le “ Casa de cǎcat!”, ca asa se ureaza acum, sa nu-si bage nimeni nasul in ea. La nunta s-au strans circa 64.456 roni, din care mirii si-au platit partial datoriile.

Ceremonia religioasa si nunta au pus astazi capat unei prietenii ce dura inca din anii liceului.