Frici

De ce se tem oamenii?
Unii se tem de soricei, altii chiar de soareci si sobolani, unii de paianjeni, unii de noapte, altii de moarte. Unii se tem ca sunt prea sarace cuvintele.
Mie mi-e frica de caini, de cand eram mic si ma jucam cu un cap de peste foarte mare, la Calafat. Cainele fugea de fapt dupa capul de peste, dar asta am inteles eu mult mai tarziu, cand frica era deja instalata.
Inca mai caut sa dezinstalez softul.

Mai aveam o frica, conducand Trabantul, sa nu se dezmembreze la viteze foarte mari.
Eram cu Nunu. In Trabant, pe langa cele 200 kg pe care le avea masa noastra totala, pe vremea aceea, mai erau: o boxa de chitara, o statie de chitara, 2 chitari si cateva elemente de toba. Pe Trabant, toba mare si inca cateva accesorii. Daca stateam era bine, dar mergeam, de la Cluj catre Toplita.
Pe Feleac, acolo unde se fabrica bomboanele Feleacul, mergeam cu 50 km/h, regulamentar, ca sa nu ii dau blana Trabantului sa poluez zona cu mai mult de cei 14 m de fum admisi prin normele europene, sa prinda gust de fum si bomboanele, dar la coborarea spre Turda, a nu se confunda cu Truda, am lasat Trabantul in cadere libera, ajungand la 111 km/h, tot regulamentar, ca eram in afara localitatii, pe drum european, ca denumire, nu ca stare. Problema e ca nu atunci ne-a fost frica. Acum, cand ne aducem aminte.

Dupa ce m-am rasturnat de doua ori cu Trabantul, nu am mai avut nicio frica, doar aceea de a nu uita sa platesc rovigneta, sa contribui si eu la starea de bine a drumurilor.