Oras de mari artisti, Barcelona este ceva deosebit. Eu il numeam Deoselona la cat e de deosebit. Turisti, turiste, turistoi si turistoaie, toti cu acelasi gand, spalare de creier. Gandul meu era foarte diferit: "cand se termina oare aceasta vacanta sa ma intorc in tara?". Dorul de tara imi dadea tarcoale.
In lupta mea cu Doru, in spanioleste Dolores, incercam sa gasesc o mancare mai apropiata de specificul pitoresc dezvoltat pe teritoriul dacilor. Cu o seara inainte, am vazut intr-un meniu "iberian pork" si mi-am zis: "asta-i!". Omul, vanzator priceput, m-a avertizat in engleza lui spaniola ca e ceva cu sange si ca daca imi place. In engleza mea romaneasca, am zis ca e ok. Mi-a adus exact sangerete, pt cei care nu stiu ce este, sangeretea este un fel de cartabos, dar cu sange fiert, inchegat.
Foarte bun. Norocul face ca in copilarie mancam foarte des chestia asta si nu a fost nasol.
Chitaristi pe strada, tobosari la metrou, saxofonisti, violonisti, oameni orchestra, toti acestia dau Barselonei un aer nobil, adica "no bill", omul canta, ia banii fara factura si asta e, merge acasa si asta e treaba lui.
va urma din nou...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu