Din nou posta romana in cativa pasi simpli

Am dat tarcoale postei romane cu un obiect pe care am vrut sa-l trimit la Cluj.
Pasul 1

Intru fain frumos la posta, ii arat ghiseistei obiectul si-i marturisesc prin viu grai ca doresc din rasputeri sa trimit chestia la Cluj.
Ghiseista:
- N-o puteti trimite asa! Trebuie pusa intr-o cutie?
Eu:
- Nu aveti la posta o cutie?!
Gandul meu (fara linie de dialog, pt se aude numai in gand, ca de-aia e gand):
"cum dracu/dumnezeu(depinde de cantitatea de nervi pe care o ai ce varianta alegi) astia la posta nu au cutii? ei care trimit zilnic colete."

Pasul 2
Du-te tu, muritorule in slujba ghiseistei si cauta un boutique, un magazin de incaltaminte, cauta prin gunoaie etc.
Zis si facut. Am capatat o cutie dintr-un magazin de incaltaminte, am pus obiectul in ea, am cautat prin niste gramezi cu moloz niste polistiren (scartzaius), am asezat frumos obiectul in cutie si directia posta in speranta ca au ei banda scoci sa lipeasca cutia si sa finalizeze coletul.

Pasul 3 incepe nasol: "Da de unde!"
Am ajuns la posta cu obiect+cutie, insa am fost nevoit sa aflu ca de fapt cutia aia trebuie ambalata intr-o hartie.
Ghiseista:
- Trebuie ambalata in hartie
Eu:
- Nu aveti hartie de impachetat? Eu credeam ca la posta exista asa ceva. Deja vu brutal.
Undeva in gandul meu se petreceau lucruri cumplite, nebanuita, pe care nici chiar eu nu le voi putea povesti nepotilor.
Ghiseista:
-Vedeti ca este o papetarie mai incolo, mergeti si luati o coala de hartie si impachetati cutia. Nu costa mult.
Gandul:
"n-am vreme de economii"

Pasul 4
Cauta tampitule de Neuro o papetarie. In timp ce ma autoindemnam la cautare, am si gasit-o. Am luat hartie, scoci, cu gandul ca pix or avea ei, sa trec adresele victimelor postei romane.
Bucuros, in acelasi timp ce entuziasmul se lupta pt locul I cu fericirea, ma indrept voinic in pasi aprigi spre posta. Sinea interioara imi soptea: "sa vezi ca n-o sa aiba pix, sa vezi ca n-o sa aiba pix", dar eu nu puneam tot la suflet.
Ajung in fata usii postei si hatzesc de ea. Nimic. Orar: 2 reprize, de la nu-stiu-cat pana la ora 13 si de la ora 13 pana la nu-stiu-cat. Ma uit la ceas: 13:17
M-am intors la Scoala de Rock, l-am infasurat in scoci, folosind toata rola de scoci lat mare, l-am invelit in hartie, am scris victimele pe hartie, cu pixul albastru si intr-un final l-am trimis prin Noris, care a avut doua concerte in Bucuresti, unul la Palatul Ghika, fiind invitat special al lui A.G. Weinberger si unul in City Blues, primul sau concert solo in Bucuresti.

Morala: daca ghiciti despre ce obiect este vorba, atunci sigur o sa stiti cu ce m-am dus eu la posta.

Soarta a fost de partea mea si de data asta, asa ca am trimis coletul, impachetat cu