"Ma deplasam pe bulevardul Stefan cel mare din directia..."
Asa incepea declaratia mea la politie in noaptea trecuta.
De ce noaptea? Pt ca accidentul a avut loc in timpul zile pe la o.r.l. 17.
De ce atunci? Tocmai ce plecam de la scoala de rock. In spatele meu pe bulevard, un motociclist, din dreapta, un sofer iesea de pe o strada.
Ma uit in oglinda, motociclistul ok. Ma mai uit inca o data in oglinda, motocicleta se ridica de spate, in foarte scurt timp nu mai vad motociclist, nici motocicleta. Aud un huruit si ... buffff. Cobor din masina atent, ma deplasez regulamentar in spate, de unde am auzit si simtit bufnitura. Ce sa vezi, motociclistul lat pe asfalt, o alta masina lovita in intersectie, toba mea de esapament smulsa din caroserie, cateva zgarieturi pe bara din spate si aripa. Cu inca niste proaspat spectatori, dam jos casca motociclistului, incepe sa respire, se ridica, da niste telefoane, vine salvarea, pleaca salvarea, cu tot cu el, celalalt sofer, telefoane, eu telefoane, sa vad ce se face in astfel de situatii.
Aflam ca toata lumea e teafara, ceea ce e foarte bine.
Incepe distractia: vine politia, ne ia actele si pleaca la alt accident. Se intorc dupa vreo ora, mai stau vreo 10 minute, fac poze , masuratori si alte socoteli, dupa care ne anunta ca trebuie sa plece iar la un accident, dar ca ii gasim pana dimineata la politie sa rezolvam.
Intreb: "nu putem fixa o ora totusi?"
Mi se raspunde: " ce, noi stabilim la ce ora se intampla accidentele?"
Intreb: "unde e sectia de politie?"
Mi se raspunde: "udriste, cum nu stii unde e politia? intrebi pe cineva si iti spune. toata lumea stie unde e politia." nu in cazul in care esti din Gherla si circuli prin bucuresti, intentionat scris cu "b" mic.
plec acasa cu toba atarnata dupa mine.
la orele 22 la politie. gasesc cumva, ca doar vorba aia: " intrebi pe cineva..."
Totul supt control, precum romanii supt Mihai Voievod Viteazul, pana cand vinovatul nu-si gaseste asigurarea, politistul imi da autorizatia de reparatie si o hartie in care scrie ca omul nu a facut dovada asigurarii.
Plec linistit ca de acum incep o serie de telefoane, eu pe om, daca a gasit polita de asigurare, cauta agenti constatatori, servisuri, umblaturi.
In concluzie, bine ca n-a patit nimeni nimic. Restul le telefonam noi.
Si uite asa a trecut ziua de ieri altfel.
P.S. Din dorinta de a nu o pierde definitiv, dimineata am fost si am rezolvat toba, ca pana se rezolva cu asigurarilelele, ne apuca nervile.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu